Este sau nu un act de cultură tatuajul?
În secolul XXI nu ne mai miră prea multe lucruri: ținute stridente, accesorii evidente, păr vopsit în toate culorile, tatuaje pe trupuri „subversive” și multe alte acte prin care individul modern își expune părți din personalitatea lui. Parcă ne-am obișnuit.
Sau nu? Să fie oare unele dintre aceste demersuri acte de cultură sau „fițe” – după interpretarea unora?
Voi încerca să analizez câteva aspecte, în linii mari, în ceea ce privește tatuajul.
De ce oamenii care au tatuaje sunt considerați fițoși? Sunt aceștia marginalizați și/sau priviți cu alți ochi? Sau pur și simplu sunt neînțeleși?
Consider că oamenii care au tendința de a-i dezaprecia pe purtătorii de tatuaje nu au cunoștințe de bază a artei și culturii tatuajelor, motiv pentru care nu au capacitatea de a înțelege posesorii de artă pe piele.
De la primele însemne pe piele făcute cu mii și mii de ani în urmă (menite să marcheze, să diferențieze sau să clasifice oamenii din triburi) până la tridimensionalele desene imprimate pe omul modern a fost o cale lungă. În decursul acestui timp, posesorii de semne au întâmpinat tot soiul de obstacole și dificultăți în societatea în care trăiau. Tatuajele și modul de creare au evoluat foarte mult.
Ele au fost utilizate inițial pentru a indica statutul oamenilor, pentru a comunica în mod cifrat cu ceilalți, pentru a releva apartenența la grupuri ș.a. În Grecia Antică acestea erau utilizate pe sclavi pentru a-i marca, iar în Noua Zeelandă – populația Maori era tatuată pentru a se evidenția rangul lor. În Rusia au apărut primele tatuaje în închisori, în 1920, și ilustrează forme religioase cu semnificații secrete (de exemplu crucea tatuată pe piept semnifica faptul că purtătorul crucii era hoț).
În întreaga lume oamenii au început să se tatueze din varii motive, iar atracția pentru desene a fost suficient de mare încât acestea să devină o formă de artă tot mai populară. Egiptenii sunt printre primii care au răspândit în lume această practică.
În zilele noastre, în România, încă mai există o baricadă care este împotriva tatuajelor și/sau cu păreri negative despre ele. De asemenea, mai există și o grupare neutră în ceea ce privește această cultură și, credem noi, o majoritate care apreciază tatuajele, le poartă sau urmează să se tatueze.
Însă nu doar bărbații sunt posesori de tuș sub piele întâmpinând probleme (cel mai adesea – bărbații care purtau tatuaje erau asociați cu pușcăriași, rebeli sau punk-eri). Și femeile au o istorie secretă a tatuajelor pe care le purtau. Voi insista puțin pe acest subiect, iar pentru exemplificare mă voi folosi de cartea Trupuri subversive – o istorie secretă a femeilor și tatuajelor – un titlu de-a dreptul interesant pe care-l recomand pasionaților de această artă a picturii pe piele.
Cartea a apărut în mai multe ediții de-a lungul timpului (prima ediție datând din 1997), dar eu am în față o revizuire cu noi fotografii color, de la Târgul Cărții și Libmag. Acest titlu, după cum ne este și prezentat, prezintă o istorie a tatuajelor purtate de femeile din Occident și ne furnizează o incursiune fascinantă într-o subcultură originară în sec. XIX-lea.
Cu ajutorul cărții ne vom familiariza despre doamnele de la circ și activiste, despre Renașterea din anii 1970, despre Totem și tatuajele între anii 1980 – 1990, dar nu în ultimul rând despre Noul Mileniu, înțelegându-le mai bine sacrificiile, motivele și obstacole întâmpinate de către femeile care doreau să își expună tatuajele.
Iată și un scurt extras din carte – referitor la piele:
„Într-o cultură în care suprafața contează, pielea – cel mai mare organ – este ecranul e care ne proiectăm cele mai excentrice fantezii și cele mai profunde temeri legate de trup. Dacă expui prea mult din corp, fundamentaliștii religioși vor avea de comentat. Fă-ți un piercing sau un tatuaj și astfel îți vei asuma uniforma contraculturii. Scobește-ți sau îndeasă-ți corpul prin -chirurgie plastică și vei bea din fântâna tinereții sau vei arunca banii pe mitul frumuseții veșnice.”
Autoarea acestei revizii de carte a ales să ne prezinte, într-o manieră plăcută, felul în care femeile din noul mileniu își celebrează corpul, ne face cunoscute problemele și arta lor; ediția concentrându-se asupra tatuajelor, ilustrându-ne cu fotografii poveștile adevărate ale unor femei care au fost nevoite să treacă prin momente grele, dar și momente de succes – datorită tatuajelor. Oricum, dacă vă pare interesantă cartea – o recomand cu plăcere. Tatuajele au devenit o formă de artă și cultură în zilele noastre, așa cum este pictura sau desenul și cred că ar trebui acceptată, înțeleasă și, dacă e cazul, sprijinită. Fiecare face cu corpul său după cum crede că e de cuviință și, cât timp, știe foarte bine ce își dorește sau ce are nevoie – este absolut în regulă să își decoreze trupul.
Curiozități: În prezent, oamenii își mai decorează corpul cu tatuaje în ochi, ori cu tatuaje 3D sau fluorescente. Există oameni care și-au tatuat întregul corp, dar și oameni ”țăcăniți” care și-au tatuat tot felul de ”idioțenii”. O parte din persoanele care vor să își facă tatuaje își doresc să se simtă mai sexy. Există artiști care tatuează pentru 350 dolari pe oră.
Lumea lui Matei 